Sa ne povestim frumos

Sa ne povestim frumos

“Ploua puternic si zgomotos. Parca imi aud sufletul plangand.. plangand dupa ceea ce am fost odata. Dupa ceea ce acum nu mai e.
Auzi si tu? Acum tuna. Se da lupta dintre inimile noastre. Niciuna nu stie ce vrea. Se tot lupta una cu alta fara vreun scop sau rezultat. Ce pacat..
Uite! S-a vazut si un fulger. Probabil a fost scanteia care inca mai exista intre noi. Scanteia din ochii nostri atunci cand privirile ni se intalnesc. Scanteia care ne-a unit.. atunci demult.. inca mai e treaza.
Si continua sa ploua cu stropi mari si grei.. poate mai spala tristetea asta ce s-a asternut peste iubirea noastra. 
Imi aduc aminte de primul nostru sarut in ploaie.. cand dintr-o data..
S-a oprit ploaia. A iesit un curcubeu. Esti langa mine. Inca imi esti linistea de dupa furtuna. “

 

Am scris asta acum ceva timp.. lucrurile s-au mai schimbat de atunci. De fapt, s-au schimbat radical. Amandoi am renuntat la lupta si am incetat sa mai fim “noi”. Poate e mai bine asa. Poate asa ne dam seama unde a gresit fiecare. Poate asa realizam cat de mult tineam unul la altul si cat de orbi eram ca nu vedeam asta. Poate drumurile noastre se vor intersecta la un moment dat si ne vom aminti cu drag de vremea cand eram doar doi copii indragostiti. 
Pana atunci, ce ramane de facut e sa ne povestim frumos.

 

One thought on “Sa ne povestim frumos

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *